Mâinile noastre se despart
ca și un iris de stamine,
ca și o frunză de clorofilă,
pentru ca atunci când îmi atingi pâlpâirea stângă a pieptului
să nu simt că el îți dă furnicături,
ci că-mi asculți bătăile inimii,
numărându-le,
două câte două, câte două
ca să nască
nouă și nouă
cuvinte ce plouă.
[...] Fragmente
