nichita, as always

Acum vom sta...

Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
văzuţi din toate părţile.
Sfera ne va-nconjura glorios
deodată cu hărţile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
munţi, oraşe, catedrale...
Ca pe un zid al morţii maşinile
înegresc, albe spirale.
Te ţin de umăr. Tu.nclini tâmplarece
ca.ntotdeauna.
Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna.

oooldiees

Pentru că-n mine plânge ploaia
Cu lacrimi de dor.
Pentru că vântu-şi
Întinde aripile-n tine
Somnoros.
Două jumătăţi de om.
Şi două suflete cusute
cu aţă de amintiri
Se îmbrăţişează necontenit
într-o stea.


extra veche.

Doare numai prima dată, copilul meu

„îmi asez dimineţile pe noptieră. Lângă un pahar cu apă

le privesc indecis
afară, cerul coace
este o ramă stătută
se reazemă de blocuri, de copaci, de oameni
s-au înconvoiat zilele un bătrân în toiag
îşi întoarce capul după mine
are mâinile osoase îşi face cruce trece strada
eu mă gândesc la buchetul de bătrânei ieşindu-mi din
piept ca dintr-o închisoare de stat

carpe diem! este numai o tablă ruginită de înregistrare pe ceafa lor

cuvintele şi-au pierdut auzul
şi sângele virgin
cod de bare îngurgitate
acru


digeră-mi fruntea aplecată pe pântecul tău rece. azi n-am să mă dau jos din pat.



doare numai prima dată, copilul meu”


nu rețin autorul, dar îmi foarte place.

terrible place to be

da-mi un fruct cu inspiratie,
sa scriu cu mainile tale.
flori si nori de portocale,
verb si numere la ratie;
sa iti numar degete cu ele,
inainte sa vina toamna,
sa iti stranga pielea ca pe frunze.
...
nu-mi da nicio mana, niciun deget
a venit, a venit !
si mi s-a stricat cuvantul
inainte sa il scriu.

torță închinată unei ode, sfărâmată

Ești suflet înalt,
coloană tăiată,

De ce privesc cu ochi și nu cu piatră ?

Biopoem

Mâinile noastre se despart
ca și un iris de stamine,
ca și o frunză de clorofilă,
pentru ca atunci când îmi atingi pâlpâirea stângă a pieptului
să nu simt că el îți dă furnicături,
ci că-mi asculți bătăile inimii,
numărându-le,
două câte două, câte două
ca să nască
nouă și nouă
cuvinte ce plouă.


[...] Fragmente

7/9

am avut șapte sau nouă vieți, câte are pisica,
dar atunci când ți-ai lipit gingia de a mea,
când ți-ai atașat buzele frunții mele
și răsuflarea ți-ai cronometrat-o cu pașii mei apăsați,
când glasul cuvintelor tale mi-a încălzit lobul urechii,
când mâinile tale de ceară s-au topit, scrâșnindu-mi oasele
și în multe alte întâmplări
Cu Tine,
le-am pierdut pe toate
și am rămas cu una
cea pe care o voi sfărâma în figuri geometrice
când voi încheia să scriu despre tine...
Spune-mi,
ce vei face cu triunghiul sufletului meu, cercul pătratl sânului meu stâng ?
Haide, promite-mi că le vei strânge la piept .

butterfly caught

Mi-e greu si gandul
sa-l ridic spre tine,
Mi-e greu si cum-ul,
sa-l gasesc, sa-i inalt o stea,
Mi-e greu si cand-ul
sa-l aduc la tine,
sa nu-ti para prea tarziu.
Mi-e greu si norul
sa-l mai duc pe umeri.
Cand esti ultima culoare-n curcubeu
si se apropie furtuna.

nu-ma-uita

Nu cred că mi se va schimba
privirea, singură.
Şi nici ochii nu-i voi ridica
mai mult.mai sus.
Cum nicio arcuire-a
buzelor înspre direcţia
soare, nu va citi o rază-n mine.
Nici plopul meu
nu-şi va schimba o rădăcină,
şi frunzele-i bătrane
au fost eterne uscături.
Şi singură,
o tâmplă-mi va zvâcni
cuvinte.
Şi, toate astea.
Nu-s nimic când
marea-şi
pierde valul,
soarele lumina.
Când se simte rece,
când te-mbraci in toamnă
şi in frig.

break down

Când se apucă
să tot plouă
a două
picături de rouă.
mi se-mbracă
veşmânt de toamnă nouă.
peste trupul meu,
unde
se coboară un zeu
ca peste-un ateu.
pentru că nu simte,
tot ce ştie minte.
Cu voce de soare,
îşi caută singur
o cărare,
pe care să fie şi el.
suflet, răsuflet,
ar vrea să fie zâmbet,
dar e scâncet.