an education

undisclosed

Vine vineri din nou. Uneori, am impresia că trăiesc în restul zilelor săptămânii doar ca să aștept weekend-ul.Capul îmi bubuie de durere și se roagă să îl așez pe perna mea moale cu văcuță (căreia nu i-ai dat nume încă, Teodora!).dar nu, mai rabdă el, nu e grabă. Lucrurile încep să intre pe drumul lor normal.Nu cred că lucrurile îmi merg prea normal de obicei, dar va fi bine, va fi bine, va fi binee.
Trebuie să îmi încep serios dieta, fie și numai pentru pantalonii pe care i-am zărit azi ascunși într-un maldăr de alte și alte perechi, toate așteptând să le adopte cineva.Oh, draga mea pereche de pantaloni, te-aș lua și te-aș iubi, crede-mă. dar nu îi placi corpului meu deformat și dobitoc.
Vreau să văd Goodbye, Lenin! și să mai ascult niște albume noi. Ador piesa de la Muse, Undisclosed desires. Mi-e dor de Regina Spektor, însă. Rahat ! Niciodată n-am destul timp. De ce trebuie să îmi doresc mereu să fac atât de multe? Of, așternuturile obosite și cele două plapumi ale mele mă strigă, mă strigă, plângând și oftând; plânsul lor începe să mă înduioșeze.
Mâine o să am timp, știu că o să am timp.



(te rog, să am timp !)





Intenționam să îmi schimb template-ul, dar nu am răbdare.


La fel de acră ca lămâile, căci vorba și năravul nu mi le schimb.



p.s.: de fiecare dată când mă dor în acceași măsură și capilarele,și aorta, simt un puternic dor de tine, draga mea. E ca și cum relația de omonimie dintre cele 2 reacții ar stabili și un înșeles identic, care mă îndreaptă spre umărul tău de cuvinte și hârtii...

Chaos Reigns

Mă gândesc să mă uit la Antichrist (din nou),căci poate îmi va plăcea mai mult .Sunt așa de deschisă la extravaganțe în ceea ce privește filmele, muzica și totuși mă simt așa conservatoare uneori. E un film care impresionează, asta e clar. E greu să nu fii impresionat de un film de genul. Nu auzisem de Lars Von Trier până acum; când am văzut că e atât de apreciat, m-am cam certat pe mine însămi că nu am căutat până să ajung la el. Am văzut, așadar, Dancer in the Dark (pentru Bjork, în mare parte.trebuie să recunosc) înainte de Antichrist. A fost okay, aceleași elemente care sunt menite să impresioneze, filmat cât de ciudat și simplist posibil, cadre simple, imagini mișcate. Ce m-a impresionat însă a fost talentul lui Bjork.Mi s-a părut că a făcut cam tot ce se putea cu rolul acela.Imaginea pe care a creat-o a fost frumoasă deși s-a încheiat trist. Femeia aparent simplă, complexă în profunzimile ei, care sacrifică totul pentru vederea fiului său, artistă în adâncurile ființei, ghidată de instincte primare și de cântece care există numai în închipuirea ei. Mi s-a părut ciudat de simplu, dar nu mi-a displăcut prea tare.
Antichristul e...weird.Mi se pare puțin exagerată scenă în care ea își taie clitorisul sau cea în care îi observăm lui sexul ridicat cum pătrunde în anusul ei (m-am chinuit mult să mă exprim cât mai puțin urât) sau cea în care fac 'dragoste' pe lângă niște rădăcini de copac după ce ea s-a satisfăcut singură.Poate nu sunt eu prea permisivă, dar...nu mi se pare nimic artistic în unele scene, doar menite să atragă premii și păreri pozitive legate de îndrăzneala regizorului de a pune așa ceva într-un film...Poate de-aia tipa din rolul principal a luat premiul pentru Best Actress la Cannes.(paralelă la Kate Winslet și Oscarul pentru rolul din The Reader, complet previzibil datorită nudității ei 'artistice' și curajului cu care și-a expus trupul, vizibil îmbătrânit).
Îmi place să cred despre mine că sunt doar părerea pe care o am despre diferite aspecte ale vieții noastre cotidiene și care se amestecă, ocazional, în lucruri în care alții au opinii mai valoroase.


(ah, există o singură melodie pe coloana sonoră, dar e foarte frumoasă - George Friederich Handel - 'Lascia ch'io pianga' )