iaurt cu capsuni

fructele se termina, apa se termina, parfumul meu se pierde, e prea frig.
am inceput sa citesc Urania, imi place. oare e egoist din partea mea ca vreau acasa?
imi aud gatul cum sufera. si nu, nu sunt paranoica. nu imi pot reveni. ce e prea mult, e prea mult.
scriu porcarii, stiu. nu mai stiu sa scriu. mainile inclestate pe gat, al naibii !
muzica e mai urata pana si decat zapada.
de ce nu esti aici, zorro mult dorit ?

cât timp fără scris... nu pot, nu pot.
ascult edith piaf și mă rog să vină mai repede somnul.
oare ce va fi mai departe ?
oare ce-ar fi fost dacă nu... ?
ah, nu are rost, nu are rost ;


sleep tight, miluv

O să te gândești la asta mereu, Teodora ?

mă dor ambii umeri și mi-e greu să-mi închid pleoapele. iau o piatră și o azvârlu peste ele, peste amândouă. cum amândouă, cum deodată ? nu știu. se închid doar în acea fracțiune de secundă în care are loc un contact direct, pentru a-și proteja vederea( ar fi prea mult să-mi pierd vederea de la vârsta asta, nu-i așa? plus că nu văd orbirea ca împlinirea vieții, că nu sunt miniaturist turc), ca mai apoi să se deschidă din nou și să clipească în întuneric.
îmi apăs mâinile peste ele, cu cea mai mare forță de care sunt capabile. simt imediat mici furnicături care mă forțează să le îndepărtez de ochi - de la gene, în mod sigur. na, și acum ? ce fac ?
tu nu vrei să-mi umpli timpul, somnul nu vine nici el? ce fac cu toate miile de secunde ?

imu imu imu imu imu




yhw eht kcuf od i llits kniht tuoba uoy ?




s.p.: ma-et tasiv is aetpaon atucert

Plăcere?

Când știi că ceva îți face plăcere, dar te aduce pe o treaptă mai joasă a existenței tale, ca om, ca relație între tine, ca individ, și tine, ca spirit, o faci sau nu ? Chiar dacă știi că nimeni nu trebuie să afle, fiind tu însuși conștient că mare rău nu îți face, o faci?... cu riscul de a isca un război între ale tale principii, al tău respect de sine și materia, fizicul, care ne consumă zi de zi ?
E ca și cum ai ști că nu trebuie să mai mănânci o ciocolată pentru că știi că nu îți face bine, că ești alergic sau așa mai deparde, dar totuși o mănânci pentru că e prea bună și ți-e prea poftă .
Nu știu dacă e cel mai bun exemplu. Poate nu îl consider suficient de potrivit, deoarece și eu fac asta. O bună ciocolată sau mai-știu-eu-ce chestie dulce nu m-a lăsat indiferentă niciodată. Nu prea mă pot abține, și recunosc asta.Știu că ar trebui să dau jos o grămadă de kilograme, dar mănânc în continuare ciocolată.
Dar nu e ăsta genul de exemplu pe care aș fi vrut să îl dau.E vorba de acele chestii pe care le facem pentru că pur și simplu ne fac să ne simțim mai bine. Fizic, sau poate și spiritual.

Pentru mine, lucrurile se împart în trei : bune, rele și ce consider eu.Pentru mine altceva nu există și mi se pare că a te lăsa pradă tentațiilor fizice, plăcerilor de scurtă durată este absolut înjositor. Nu mi se pare că exista plăcere ale cărei porniri să nu poată fi înfrânate.Pentru mine, ceva făcut, e făcut, fie că știu numai eu, fie că știe toată lumea.Eu mă simt lașă, umilită, când cedez unor tentații care nu sunt de natură spirtuală. Voi ști mereu că s-a întâmplat și asta nu îmi va da pace.
Conștiința ocupă, poate, unul din locurile fruntașe în viața mea.Conștiință, principii, morală.Alcătuiesc un fel de algoritm care îmi ghidează comportamentul și reacțiile la tot ceea ce vine din exterior.Materia e materie, iar sacrul e sacru.Toți știm că rațiunea este ceea ce ne deosebește de animale.Dar pe lângă rațiune, pe care o consider a fi un concept destul de general, nu e cumva, cuprins în ea, și faptul că nu acționăm după impulsurile fizice? Că etica ( sau, mă rog, lipsa ei în mai mare sau mai mică măsură) ne dictează cum să ne comportăm și că abilitatea de a analiza faptele, de a gândi, este cea care ne face să ne abținem de la a acționa din pur instinct, pentru pura noastră (doar a noastră) plăcere? ( sau bunăstare) [deja prea multe paranteze]
Oare asta e ceea ce ne deosebește de ființele necuvântătoare? sau nu ?

Morala nu este propriu-zis doctrina care să ne înveţe cum să ne facem fericiţi, ci cum să devenim demni de fericire.

Conceptele fără materie sunt vide.

Inteligenţa unui individ se măsoară în cantitatea de incertitudini pe care e capabil să le suporte.
(Kant)



Sunt trei aristocraţii: a naşterii şi a rangului, a banilor, a spiritului. Cea din urmă, drept vorbind, este cea mai însemnată şi se recunoaşte astfel, dacă i se dă timpul.


Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi.

Când un om este mai presus de ceilalţi şi nu vrea să rămână singur, trebuie să coboare el la ei; ceilalţi nu se vor ridica niciodată până la el.

Singurătatea e soarta spiritelor superioare.

Credinţa şi ştiinţa se află între ele în acelaşi raport ca cele două talgere ale unei balanţe, în măsura în care una se ridică, cealaltă coboară.


Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa.

Orice plăcere e negativă, pe când durerea e pozitivă.
(Schopenhauer)