joi, 8 octombrie 2009

Chaos Reigns




Mă gândesc să mă uit la Antichrist (din nou),căci poate îmi va plăcea mai mult .Sunt așa de deschisă la extravaganțe în ceea ce privește filmele, muzica și totuși mă simt așa conservatoare uneori. E un film care impresionează, asta e clar. E greu să nu fii impresionat de un film de genul. Nu auzisem de Lars Von Trier până acum; când am văzut că e atât de apreciat, m-am cam certat pe mine însămi că nu am căutat până să ajung la el. Am văzut, așadar, Dancer in the Dark (pentru Bjork, în mare parte.trebuie să recunosc) înainte de Antichrist. A fost okay, aceleași elemente care sunt menite să impresioneze, filmat cât de ciudat și simplist posibil, cadre simple, imagini mișcate. Ce m-a impresionat însă a fost talentul lui Bjork.Mi s-a părut că a făcut cam tot ce se putea cu rolul acela.Imaginea pe care a creat-o a fost frumoasă deși s-a încheiat trist. Femeia aparent simplă, complexă în profunzimile ei, care sacrifică totul pentru vederea fiului său, artistă în adâncurile ființei, ghidată de instincte primare și de cântece care există numai în închipuirea ei. Mi s-a părut ciudat de simplu, dar nu mi-a displăcut prea tare.
Antichristul e...weird.Mi se pare puțin exagerată scenă în care ea își taie clitorisul sau cea în care îi observăm lui sexul ridicat cum pătrunde în anusul ei (m-am chinuit mult să mă exprim cât mai puțin urât) sau cea în care fac 'dragoste' pe lângă niște rădăcini de copac după ce ea s-a satisfăcut singură.Poate nu sunt eu prea permisivă, dar...nu mi se pare nimic artistic în unele scene, doar menite să atragă premii și păreri pozitive legate de îndrăzneala regizorului de a pune așa ceva într-un film...Poate de-aia tipa din rolul principal a luat premiul pentru Best Actress la Cannes.(paralelă la Kate Winslet și Oscarul pentru rolul din The Reader, complet previzibil datorită nudității ei 'artistice' și curajului cu care și-a expus trupul, vizibil îmbătrânit).
Îmi place să cred despre mine că sunt doar părerea pe care o am despre diferite aspecte ale vieții noastre cotidiene și care se amestecă, ocazional, în lucruri în care alții au opinii mai valoroase.


(ah, există o singură melodie pe coloana sonoră, dar e foarte frumoasă - George Friederich Handel - 'Lascia ch'io pianga' )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu