break down

Când se apucă
să tot plouă
a două
picături de rouă.
mi se-mbracă
veşmânt de toamnă nouă.
peste trupul meu,
unde
se coboară un zeu
ca peste-un ateu.
pentru că nu simte,
tot ce ştie minte.
Cu voce de soare,
îşi caută singur
o cărare,
pe care să fie şi el.
suflet, răsuflet,
ar vrea să fie zâmbet,
dar e scâncet.