Ema, mai ţii minte ?

E plin de soare şi de nori frumoso-neploioşi pe afară.

Simt că trece groaznic de greu ziua asta şi nu îmi dau seamă din ce cauză. Pare-se că nu sunt singură în cubul meu de-o cameră de plictiseală. Şi când mi se părea că deja m-am plictisit destul, hop şi o harţă proaspăt scoasă din cutie cu ai mei. Ne-am certat pe unul din puţinele motive care ne mai sunt în comun : banii, bineînţeles. Cică se face nu ştiu cum, că nu se mai găseşte pe niciunde factura/chitanţa de la abonamentul meu la Voda.suneteşiminute.fone pe luna aprilie. Dar face-se că eu cred că nu a plătit-o bunica, a să fii uitat şi ea săraca, că e bătrână şi o înţeleg, dar ea se jură că nu fură şi că n-are chitanţa-n gură.(asta deşi susţine sus şi tare că a plătit-o). Na, şi s-au trezit şi cei care mă au drept progenitură, după 3 ani şi ceva de abonament, că eu vorbesc prea mult la telefon şi cheltui, chipurile, prea mulţi bani pe co-mu-ni-ca-re.E, un rahat. Sper să le treacă până deseară, nu pentru că mi-aş dori insistent să co-mu-nic cu ei, dar ştiu că o să trebuiască să îi văd.

Stăteam ieri şi mă uitam la filme… şi mă tot gândeam la tâmpenii.Mi-am amintit nu mai ştiu în ce context de Legături bolnăvicioase.

Mă gândeam daca am/aveam probleme, pentru că şi deoarece … când eram mai mică, eram deseori atrasă de fete.Înclinaţia mea spre cealalta parte a frontierei nu mi se părea deloc întâmplătoare;bărbaţii mi se păreau nişte fiinţe scârboase, uram când tata o săruta pe mama, consideram siloase toate scenele din filme în care el este peste ea, se pupă apasat şi deschid gurile (Dumnezeu ştia de ce fac asta, nu am putut înţelege!), şi pe sub plapumă se vedea mişcare. Uram bărbaţii, mai pe scurt şi credeam că tata era îndrăgostit de mine pentru că mă pupa toata ziua.Mi se părea aşa muult mai drăguţ când ne ţineam de mâini, noi fetele, pe la grădiniţă, când ne ridicam rochiţele una alteia, când ne exploram cu degetele mici şi reci sânii ca să vedem care se observă mai tare prin tricouri, când ne pupam şi ne luam în braţe, când ne jucam de-a mama şi de-a tata, fără să avem nevoie de baieţi.

Ţin minte şi acum pasiunea mea pentru Karlota, fata uneia din educatoare. Era destul de urâţică şi uitându-mă acum la poze, mi se pare şi foarte vulgară.O iubeam însă în secret şi mă rugam să mai doarmă în patul de lângă mine, măcar câteodată. Mă simţeam atrasă de culoarea castanie a părului ei şi de hainele ei extrem de frumoase, după care tânjeam mereu.

Eram mică, blondă, cu creţuri mici şi frumoase şi cu ochii albaştri ca îngheţata de curacao.Când mă uit la poze, m-aş lua în braţe de una singură

.Mai aveam două prietene la bunica, la Tomnatic (ciudat nume al satului ăstuia, am aflat de-abia la 11-12 ani, că tomnatic poate veni de la toamnă şi cugetam spunându-mi mie însumi că sunt singura care ştie asta, că deţin un secret de importanţa pietrei filozofale pentru heripotăr şi că într-un fel, chiar s-ar potrivi numele cu locuitorii satului).Ţin minte că erau surori şi că cea mică purta numele cu puternice contaţii, Ema.Acum câteva zile îi găsisem hi5-ul şi m-am suprins din nou cu gusturile mele vulgare şi piţipongice din copilărie.Nu îmi amintesc decât că ne jucam cu nişte păpuşi care erau cât noi şi se mai întâmpla să mimăm acel act scârbos în care oamenii se săruta apăsat. Mi se face silă de mine însămi, dar mă gândesc la cel mai posibil lucru în circumstanţele noastre; ea a uitat totul despre mine, eu nu eram decât fata de la oraş care venea câteodata pe acolo şi ne povestea cum că ea ar avea acasă un televizor unde cică s-ar prinde un post cu muzică ce se numeşte MeTeVe şi unul cu nişte filme într-o limbă ce ar semăna cu a noastră şi în care toţi se numesc miguel, jose armando sau fernanda.Cred că (vorba vine, nu ştiu dacă e exprimarea potrivită) pasiunea mea pentru ea a rămas scrisă pe pietrele de râu ale trecutului şi este acum îngropată pe undeva prin mâl.

-După cum probabil vor fi şi preocupările mele până mâine-

Mă gândeam (am observat că folosesc deseori, când scriu, verbul ăsta, hihi) odată, uitându-mă cu Denis cum apune soarele de prin copaci (e aşa un lucru frumos să urmăreşti apusul, mi-am dat seama de asta vara trecută; până atunci nu încercasem niciodată să privesc cum apune soarele) să îi spun şi lui asta, simţeam nevoia aia de a îmi pune gândurile pe masă, cum îşi asumă un condamnat acuzaţiile.Dar mi-a fost că mă va considera şi mai ciudată decât mă consideră deja, mi-a căzut aiurea să îi zic asta.

Acum că mă gândesc, analizând o grămada de alte comportamente infantile, îmi dau seama că nu e un lucru aşa ciudat.(şi acum o paranteză mare .Mi-a zis mama ieri de fiica naşă-mii că ridicase cuţitul la maică-sa, pentru că îi ascunsese afurisiţii aia de căţeluşi de la realfaraegalmagazinbanal, căci nu mai avea loc să doarmă în pat de ei.M-a lăsat indiferentă situaţia la început, dar apoi am început să realizez că eu eram un caz vesel şi că, pâna la urmă, toata ciudăţenia mea infantilă era mult mai fericită, într-un fel. Da, nu era tocmai normal, însă oricât de departe de vârsta mea şi de orientările noastre normale, copilăriile mele, căci aşa le numesc acum, aveau o sursă nobilă. În orice formă ai lua-o şi oricui, în orice situaţie s-ar manifesta, nu e o ciumă, nu e demenţă şi nici revoltă asupra destinului, e naturalmente iubire; pentru oricine şi oricând ar fi ea.)
Închizând paranteza, mă duc să cumpăr nu-ştiu-ce mamei, că are musafiri.
10 mai, ziua cu limonadă şi cuburi de gheaţă, zi de rece la 27 de grade celsius.
2009 de ani de la prima numărătoare
Rece şi lipsita de heterosexualitate in copilarie,

teodora cu litera mica, caci se simte rusinata.