„îmi asez dimineţile pe noptieră. Lângă un pahar cu apă
le privesc indecis
afară, cerul coace
este o ramă stătută
se reazemă de blocuri, de copaci, de oameni
s-au înconvoiat zilele un bătrân în toiag
îşi întoarce capul după mine
are mâinile osoase îşi face cruce trece strada
eu mă gândesc la buchetul de bătrânei ieşindu-mi din
piept ca dintr-o închisoare de stat
carpe diem! este numai o tablă ruginită de înregistrare pe ceafa lor
cuvintele şi-au pierdut auzul
şi sângele virgin
cod de bare îngurgitate
acru
digeră-mi fruntea aplecată pe pântecul tău rece. azi n-am să mă dau jos din pat.
doare numai prima dată, copilul meu”
nu rețin autorul, dar îmi foarte place.
marți, 13 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
si mie imi place f,extrem de mult:X
Trimiteți un comentariu