Pentru că-n mine plânge ploaia
Cu lacrimi de dor.
Pentru că vântu-şi
Întinde aripile-n tine
Somnoros.
Două jumătăţi de om.
Şi două suflete cusute
cu aţă de amintiri
Se îmbrăţişează necontenit
într-o stea.
extra veche.
Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu