Doare numai prima dată, copilul meu

„îmi asez dimineţile pe noptieră. Lângă un pahar cu apă

le privesc indecis
afară, cerul coace
este o ramă stătută
se reazemă de blocuri, de copaci, de oameni
s-au înconvoiat zilele un bătrân în toiag
îşi întoarce capul după mine
are mâinile osoase îşi face cruce trece strada
eu mă gândesc la buchetul de bătrânei ieşindu-mi din
piept ca dintr-o închisoare de stat

carpe diem! este numai o tablă ruginită de înregistrare pe ceafa lor

cuvintele şi-au pierdut auzul
şi sângele virgin
cod de bare îngurgitate
acru


digeră-mi fruntea aplecată pe pântecul tău rece. azi n-am să mă dau jos din pat.



doare numai prima dată, copilul meu”


nu rețin autorul, dar îmi foarte place.